Contestația la executare - civil și fiscal
Cele mai comune forme de executare silită au la bază titlurile executorii în materie civilă și titlurile executorii în materie fiscală, astfel încât acest articol va trata aspectele generale ale contestațiilor la executare care privesc aceste două materii, respectiv contestația la executare în materie civilă și contestația la executare în materie fiscală.
Executarea silită trebuie să fie efectuată cu respectarea legii, în anumite condiții, limite și termene. Nerespectarea dispozițiilor legale în materie poate determina nașterea temeiului pentru formularea unei contestații la executare.
Împotriva unei executări silite nelegale, debitorul are inclusiv instrumente de temporizare a demersurilor creditorului, având la dispoziție, suplimentar contestației la executare, o cerere de suspendare a executării silite (civil și fiscal) și, suplimentar, doar în materie civilă, o cerere de suspendare provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare.
Cu prioritate, în toate cazurile, trebuie stabilit care este termenul de formulare a contestației la executare, care este modalitatea de calcul a termenului și de când începe să curgă. De regulă, termenul de formulare a contestației la executare este de 15 zile, atât în civil cât și în fiscal, însă legea poate să stabilească atât momente specifice de la care termenul începe să curgă, cât și modalități diferite de calcul sau chiar termene diferite de formulare.
În această pagină, veți găsi informații generale privind (i) Titlul executoriu în materie civilă și în materie fiscală – punctul 1, (ii) Contestația la executare în materie civilă – punctul 2 și (iii) Contestația la executare în materie fiscală – punctul 3.
Pagina cuprinde și un infografic și articolele de interes pentru acest subiect.
1. Titlul executoriu
Titlul executoriu în materie civilă.
În materie civilă, dispoziția legală de referință este art.632 alin.(2) din Codul de Procedură Civilă, care stabilește următoarele: „Constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”.
Astfel, se observă că nu orice hotărâre judecătorească reprezintă titlu executoriu, ci doar hotărârile judecătorești stabilite de lege:
- hotărârile executorii prevăzute la art. 633 din Codul de Procedură Civilă;
- hotărârile cu executare provizorie;
- hotărârile definitive;
- orice alte hotărâri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Referitor la alte tipuri de înscrisuri ce pot constitui titluri executorii, acestea trebuie să fie stabilite expres de lege. Câteva exemple sunt următoarele:
- facturile emise de furnizorul de utilități publice constituie titlu executoriu (apă, energie electrică, termoficare, etc.) (art. 42 alin.6 ind.1 din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006);
- biletul la ordin constituie titlu executoriu (art. 106 raportat la art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin);
- Contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii (art.120 din Ordonanţa de urgenţă nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului);
- Contractele de locaţiune încheiate prin înscris sub semnătură privată care au fost înregistrate la organele fiscale, precum şi cele încheiate în formă autentică constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele şi în modalităţile stabilite în contract sau, în lipsa acestora, prin lege (art.1798 Cod Civil);
- etc.
Titlul executoriu în materie fiscală
În materie fiscală, titlul de creanță fiscală devine titlu executoriu la data la care se împlineşte scadenţa sau termenul de plată prevăzut de lege pentru respectiva obligație fiscală (art.226 alin.4 din Codul de Procedură Fiscală). Astfel, fie că discutăm despre obligații fiscale stabilite pe baza declarațiilor și a documentelor depuse de contribuabili, fie că discutăm despre acte ale organelor fiscale de stabilire a unor obligații suplimentare față de cele declarate, aceste titluri de creanță devin, în baza dispozițiilor legii, executorii, la data la care la care se împlineşte scadenţa sau termenul de plată prevăzut de lege pentru respectiva obligație fiscală.
2. Contestația la executare în materie civilă
Reglementată, în principal, de dispozițiile art.712-720 din Codul de Procedură Civilă (vezi lege).
Contestația la executare se formulează împotriva:
• executării silite,
• încheierilor date de executorul judecătoresc,
• oricărui act de executare,
• altor acte prevăzute de lege, inclusiv împotriva refuzului executorului de a îndeplini anumite acte în cadrul procedurii de executare silită.
Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun.
Cererea de suspendare a executării silite în materie civilă
Legea reglementează atât o acțiune de suspendare a executării silite, cât și, în cazuri urgente, o acțiune de suspendare provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare.
Formularea cererii de suspendare este condiționată de:
• formularea contestației la executare, cererea de suspendare putând fi depusă odată cu contestația la executare sau separat;
• existența unor motive temeinice;
• Achitarea prealabilă a unei cauțiuni.
Valoarea standard a cauțiunii se stabilește diferențiat, în funcție de valoarea obiectului contestației la executare:
Cererea de suspendare și cererea de suspendare provizorie a executării silite în materie civilă
Cererea de suspendare a executării silite
Legea reglementează atât o acțiune de suspendare a executării silite, cât și, în cazuri urgente, o acțiune de suspendare provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare.
Formularea cererii de suspendare este condiționată de:
• formularea contestației la executare, cererea de suspendare putând fi depusă odată cu contestația la executare sau separat;
• existența unor motive temeinice;
• Achitarea prealabilă a unei cauțiuni.
Valoarea standard a cauțiunii se stabilește diferențiat, în funcție de valoarea obiectului contestației la executare:
|
Valoarea obiectului
contestației în materie civilă |
Cauțiune cerere
suspendare (prin raportare la valoarea obiectului) |
|
Maxim 10.000 lei |
10% |
|
10.001 lei -100.000 lei |
1.000 lei + 5% din ceea ce
depășește 10.000 lei |
|
100.001 lei – 1.000.000 lei |
5.500 lei + 1% din ceea ce
depășește 100.000 lei |
|
1.000.001 + |
14.500 lei + 0.1,% din ceea ce
depășește 1.000.000 lei |
Cererea de suspendare provizorie a executării silite în materie civilă
Dacă există urgenţă şi dacă s-a plătit cauţiunea, instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea depusă rămâne indisponibilizată chiar dacă cererea de suspendare provizorie este respinsă.
3. Contestația la executare în materie fiscală
Reglementată, în principal, de dispozițiile art.260-262 din Codul de Procedură Fiscală(vezi lege), care se coroborează, în temeiul art. 3 alin.(2) din același act normativ, cu dispozițiile relevante din Codul de Procedură Civilă (vezi lege).
De regulă, contestația la executare se formulează împotriva:
• executării silite fiscale,
• oricărui act de executare al organelor de executare,
• altor acte prevăzute de lege, inclusiv împotriva refuzului organelor de executare de a îndeplini anumite acte în cadrul procedurii de executare silită.
Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Anumite acte administrativ-fiscale pot fi contestate prin alte mecanisme legale, motiv pentru care, înainte de efectuarea oricărui demers, este recomandată consultația juridică de specialitate.
Cererea de suspendare a executării silite în materie Fiscală
Cererea de suspendare a executării silite în materie fiscală
Poate fi formulate în aceleași condiții ca și cererea de suspendare a executării silite în materie civilă.
Cererea de suspendare provizorie a executării silite în materie fiscală este inadmisbilă
Potrivit art.260 alin.(2) Cod Procedură Fiscal, este inadmisibilă cererea de suspendare provizorie a executării silite fiscal,
Concluzii
Dat fiind faptul că legea poate să prevadă mecanisme juridice distincte de contestare, atât în materie civilă, cât și în materie fiscală, este recomandat ca debitorii, creditorii și persoanele interesate să apeleze la consiliere juridică de specialitate în cazul unor proceduri de executare silită, atfel încât să identifice exact mecanismele de contestare și mijloacele cele mai eficiente de valorificare a drepturilor.